Sectorul energetic din România se află în fața unei crize nevăzute, cauzată de un deficit acut de personal calificat și de un proces accelerat de pensionări. În următorii zece ani, un număr semnificativ de specialiști vor ieși din sistem, iar recrutarea noilor angajați se dovedește a fi extrem de dificilă din cauza salariilor limitate și a pregătirii insuficiente a tinerilor în domeniu.

Datele transmise de trei dintre cele mai importante companii din sectorul energetic – Transgaz, Transelectrica și Nuclearelectrica – arată o îmbătrânire accentuată a personalului tehnic, cu peste jumătate din angajați având peste 50 de ani. Această situație ridică semne de întrebare cu privire la continuitatea și siguranța operațiunilor în domeniu.

Care sunt principalele riscuri ale îmbătrânirii forței de muncă din sectorul energetic?

Conform datelor centralizate, la sfârșitul anului 2025, aproximativ 53% din angajații de la Transgaz aveau peste 50 de ani, iar vârsta medie a personalului era de 49,1 ani. La Transelectrica, peste 54% din cei 2.018 salariați aveau aceeași vârstă, cu o medie de 49 de ani la nivelul companiei. În cazul Nuclearelectrica, vârsta medie varia în funcție de departament, fiind de 39 de ani în Exploatare și 36 în Departamentul Detritiere, dar ajungând la 45 în Reparații și Întreținere.

• Mai mult de jumătate din personalul tehnic are peste 50 de ani
• Estimările indică pensionări a peste 1.000 de angajați la Transgaz în următorul deceniu
• La Transelectrica, se preconizează pensionarea a aproximativ 40 de specialiști
• Nuclearelectrica estimează o rată anuală de pensionare de 2,6%
• Problemele de pregătire din sistemul de învățământ nu corespund cerințelor practice ale instalațiilor energetice

Ce măsuri se iau pentru a contracara această criză?

Companiile din domeniu încearcă să automatizeze și să digitalizeze procesele pentru a reduce presiunea asupra resursei umane, însă susțin că tehnologia nu poate înlocui factorul decizional în situații critice. În plus, atragerea de tineri calificați rămâne o provocare majoră, fiind limitată de legislație și de salariile oferite.

De exemplu, la Transgaz, în ultimii trei ani, peste 350 de persoane au fost angajate, însă aproape 480 au părăsit compania, majoritatea prin pensionare. La Transelectrica, în același interval, 169 de angajați s-au pensionat, iar 111 au plecat voluntar, ceea ce a generat un deficit de personal. Nuclearelectrica, pentru a face față acestor provocări, estimează o rată de pensionare de 2,6% anual, dar e nevoie de măsuri concrete pentru a asigura continuitatea operațiunilor.

În concluzie, sectorul energetic românesc se află în fața unei crize nevăzute, ce necesită intervenții strategice și investiții în pregătirea noilor generații de specialiști. În lipsa unor măsuri eficiente, riscul de instabilitate și de afectare a securității energetice devine tot mai mare.