Statele Unite au analizat în cadrul NATO posibilitatea de a extinde desfășurarea armelor nucleare în alte state membre, pe fondul îngrijorărilor legate de retragerea trupelor și armamentului critic din Europa. Discuțiile sunt confidențiale și nu au condus încă la decizii oficiale.
Potrivit informațiilor obținute de Financial Times, oficiali americani au indicat că sunt deschiși la desfășurări suplimentare dincolo de cele șase țări deja gazdă pentru bombardiere cu capacitate nucleară. Această posibilitate ar putea permite mai multor state europene să găzduiască aeronave americane cu dublă capacitate, capabile să lanseze atacuri nucleare strategice.
Ce înseamnă extinderea programului nuclear NATO pentru Europa?
Discuțiile vizează să arate angajamentul Statelor Unite față de menținerea umbrelei nucleare asupra aliaților NATO, chiar și în contextul presiunilor pentru asumarea unei părți mai mari din povara apărării convenționale. În prezent, șase state europene participă la programul NATO de partajare nucleară.
- Belgia
- Germania
- Italia
- Țările de Jos
- Turcia
- Regatul Unit
Armele nucleare rămân în controlul exclusiv al Statelor Unite, care păstrează autoritatea operațională. Programul a fost inițiat în perioada Războiului Rece și continuă să fie un element central al strategiei de descurajare NATO.
Care sunt reacțiile și perspectivele privind această posibilă extindere?
Țările aflate pe flancul estic al NATO, precum Polonia și statele baltice, au manifestat interes pentru găzduirea acestor capacități, mai ales în contextul invaziei Rusiei în Ucraina și al retoricii nucleare a lui Vladimir Putin. Discuțiile oficiale ale NATO indică faptul că un acord formal pentru extindere nu este încă iminent.
Această posibilitate de relocare a armelor nucleare americane ar putea întări poziția NATO în fața provocărilor de securitate din regiune, însă deciziile finale depind de evoluția situației geopolitice și de negocierile dintre statele membre.
Reacțiile oficiale ale NATO subliniază că programul de partajare nucleară este un mecanism de descurajare și participare la planificarea nucleară, fără ca armele să fie transferate sau utilizate fără controlul Washingtonului.