„Nu ne vindem țara” a reapărut pe scena politică din România, în contextul discuțiilor despre participarea statului în economie. În acest articol, jurnaliști din mai multe țări europene, printre care Spania, Cehia, Austria, Lituania și Bulgaria, analizează modul în care alte state gestionează companiile publice și participarea statului în sectorul economic.

În România, conform unui raport guvernamental, statul controlează 1.735 de companii, dintre care 1.421 sunt active. Dintre acestea, 436 sunt în subordinea autorităților centrale, iar restul la autoritățile locale. În 2024, 1.107 au avut rezultate financiare complete. În comparație, în alte țări, participarea statului în economie a fost abordată diferit, în funcție de context politic și economic.

Modelul spaniol: participare strategică și privatizare

Spania a avut o evoluție complexă în privința companiilor de stat. Primele privatizări au avut loc în anii 1980, sub guverne socialiste, iar în anii 1990, sub guverne conservatoare ale Partidului Popular, procesul s-a accelerat. În 1997, majoritatea întreprinderilor publice au fost puse de vânzare.

• În anii 1980, statul controla 16,6% din piața bursieră spaniolă prin companii publice.
• Până în 2006, această participare a scăzut la 0,4%.
• Recent, statul a revenit în acționariatul unor companii precum Telefónica (10%) și Indra (28%).

Companiile publice din Spania sunt gestionate în principal de holdingul SEPI, care deține acțiuni majoritare în 14 firme și minoritare în alte 11. Acesta participă indirect la peste 100 de companii prin filialele sale și are aproximativ 87.000 de angajați. Principalele sectoare în care activează includ construcții navale, servicii poștale, mass-media, minerit, energie și telecomunicații.

Participarea statului în alte țări din UE: diferențe și similarități

În Cehia, Austria, Lituania și Bulgaria, modelele de gestionare a companiilor publice diferă, dar toate reflectă o tendință de a păstra controlul asupra sectorului strategic, în timp ce privatizarea a fost folosită pentru a stimula competitivitatea și eficiența. În majoritatea cazurilor, participarea statului a fost redusă, dar în unele domenii, precum energie și apărare, statul a revenit ca acționar majoritar.

În concluzie, gestionarea companiilor de stat în UE variază de la modele de privatizare completă la participare strategică, în funcție de contextul politic și economic. România se află încă în proces de a stabilit un echilibru între controlul public și eficiența economică.

Reacțiile oficiale din aceste țări indică o tendință de a păstra controlul asupra sectorului strategic, în timp ce în alte domenii, privatizarea a fost considerată o soluție pentru creșterea competitivității și a calității serviciilor.